Lifestyle

Converșii albi

29 martie 2020

F E E L I N G S -capitolul 1-
E târziu în noapte.
Mă gândesc că întreaga lume joacă în această perioadă jocul “cine rezistă mai mult”
A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut. Simți și tu că ți-e dor de un claxon nebun în trafic? Să alergi după un bus pentru ca întârzii la facultate? Să nu uitam de coada aia infernală de la MC. Acum e gol.
E așa de gol, încât dacă strigi îți auzi ecoul și nu ego-ul. Încetăm să ne asemănăm sau comparăm între noi. Acum e momentul să ne regăsim cu adevărat să ne acceptăm fricile și să le învingem.
Ție ce-ți lipsește cel mai mult?
Îți amintești zilele alea ploioase? Să le ia naiba. Abia așteptam să ajung acasă. Acum mi-aș închide umbrela și aș vrea să simt fiecare picătura de ploaie cum cade peste mine, cu ochii ațintiți spre culoarea roșie a semaforului, așteptând parcă să nu se schimbe încă. Eu nu mă grăbesc.
Crezi că o să mai fie oare vreodată totul cum a fost? M-ar speria gândul să ajung să trăiesc în perioada în care oamenilor să le fie frică de oameni. Sau oare așa a fost mereu și nu am recunoscut?
Simt că suntem asemenea unui dop de plută care plutește într-un ocean fără fund. Parcă nici aerul pe care-l respirăm nu mai are același miros.
Ți-ai tot repetat în gând de câte ori ai avut ocazia că “acum e momentul meu”
Ei bine da. De data asta chiar ai dreptate. Acum e momentul să deschizi geamul larg și să strigi cu adevărat că te-ai regăsit în sfârșit într-o stare angoasă.

B R A V E -capitolul 2- (cu ochii închiși)
Te simt mai aproape cum nu te-am simțit niciodată. Sunt cu ochii închiși. Exact ca într-o hipnoză. 3.2.1- deschide ochii. E aceeași lume de care ai fost îndrăgostit. Nimic nu s-a schimbat, doar zâmbetul tău. Parcă-l ai mai des. De fapt și strălucirea ochilor e diferită.
Acum un pas e cât o sută, dar nu o să te limitezi la un pas, avem de alergat, dar nu cum o făceam altădată. Pasul e mai mare, obiectivul e mai clar. Nu m-am născut să nu ajung pe munte.
Ți-am spus că te simt aproape, asta înseamnă că totul ne e bine. Du-mă acolo unde nu m-am simțit niciodată în largul meu și lasă-mă să dansez. Du-mă acolo în locul unde mi s-a închis ușa și lasă-mă s-o deschid să-mi vadă toți zâmbetul larg.

Apoi…Aș vrea să mă duci într-un club, încălțat în converși albi. Călcați-mă că-i vreau negri, călcați-mă să știu că sunteți acolo toți!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply